Intalniri cu tinerii

2015-03-04, Fapte 2:22-47

Aceste versete ale Faptelor Apostolilor înregistrează prima predică care a fost ţinută vreodată. Cel care vorbeşte este Petru. El se adresează celor strânşi în jurul casei unde erau adunaţi ucenicii, imediat după pogorârea Duhului Sfânt. Petru vorbeşte în predică despre Domnul Iisus: despre faptele minunate din timpul vieţii, despre faptul că a fost răstignit, despre faptul că Dumnezeu L-a înviat din morţi, despre faptul că S-a suit la cer şi că a trimis ucenicilor făgăduinţa Tatălui, adică pe Duhul Sfânt. În centrul predicii stă învierea Mântuitorului, pe care arată că David a profeţit-o în psalmii săi. Iar scopul predicii este a arăta că Iisus este Hristosul, Mesia, cel pe care Îl aşteptau iudeii să vină pentru a-i mântui.

„Cu siguranțã sã știe deci toatã casa lui Israel cã Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-ați rãstignit, L-a fãcut Domn și Hristos.” (Fapte 2:36)

Oamenii aud vestea cea buna a evangheliei, sunt pătrunşi la inimă şi îl întreabă pe Petru care trebuie să fie răspunsul lor la vestea pe care tocmai au primit-o. Petru le răspunde că trebuie să se pocăiască şi să se boteze, iar apoi vor primi darul Duhului Sfânt, adică pe Însuşi Duhul Sfânt.

„Iar Petru a zis cãtre ei: Pocãiți-vã și sã se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pãcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt.  Cãci vouã este datã fãgãduința și copiilor voștri și tuturor celor de departe, pe oricâți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Fapte 2:38-39)

Rezultatul predicii este unul fenomenal: se convertesc aproximativ 3000 de oameni. Trei mii de oameni cred în vestea primită de la Petru, că adică Iisus este Hristosul, Mesia cel aşteptat, şi se botează. Ce minunată lucrare a lui Dumnezeu! Cum ar fi oare ca astăzi să trăim aşa ceva? După o predicare a veştii celei bune a evangheliei, 3000 de oameni să creadă în Iisus Hristos şi să se boteze?

Evreii Îl aşteptau atunci pe Mesia. Noi pe cine sau ce aşteptăm? Oare căutăm doar miraculosul, căutăm doar să ne meargă bine, să avem succes în carieră, să trăim confortabil şi să nu ne derajeze nimic? Sau căutăm să ne lepădăm de păcate, să fim salvaţi din superficialitatea lumii în care trăim, şi să Îl slujim pe Dumnezeu conform chemării Lui, astfel încât să petrecem veşnicia alături de El, Singurul care ne poate bucura cu adevărat? În centrul predicii lui Petru stă învierea, adică bucuria vieţii veşnice, nu cea a vieţii pământeşti, trecătoare.

Îndemnul lui Petru ni se potriveşte şi nouă:

„Mântuiți-vã de acest neam viclean.” (Fapte 2:40)

Şi noi avem nevoie de Iisus Hristos pentru a fi salvaţi de lumea vicleană în care trăim. Ea ne promite satisfacţie şi bucurie prin tot felul de căi: bani, putere, recunoaştere socială, sexualitate, droguri, alcool, jocuri de noroc, mâncare, haine, etc. Însă multe dintre acestea înseamnă a păcătui faţă de Dumnezeu şi a fi separaţi de Singurul care ne poate satisface cu adevărat întreaga fiinţă. Avem deci nevoie de Hristos Iisus ca să ne împace cu Tatăl şi să ne ajute prin Duhul Sfânt să umblăm în căile poruncilor Lui.

Relatarea continuă cu descrierea vieţii comunităţii creştine de după această zi.

„Și stãruiau în învãțãtura apostolilor și în împãrtãșire, în frângerea pâinii și în rugãciuni. ... Iar toți cei ce credeau erau laolaltã și aveau toate de obște.  Și își vindeau bunurile și averile și le împãrțeau tuturor, dupã cum avea nevoie fiecare.  Și în fiecare zi, stãruiau într-un cuget în templu și, frângând pâinea în casã, luau împreunã hrana întru bucurie și întru curãția inimii. Lãudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul.” (Fapte 2:42, 44-47)

Biserica cea vie, Biserica adevărată, Adunarea creştinilor în Duhul Sfânt, se caracterizează prin aceste patru elemente: învăţătura apostolilor, comuniunea (părtăşia, împărtăşirea), euharistia (frângerea pâinii) şi rugăciunea. Iată că Biserica nu este definită de forme, de ziduri, de haine, de obiceiuri omeneşti.

Creştinii se bazează pe învăţătura apostolilor. Care este aceasta? Este vestea despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Apoi vedem că, iniţial, euharistia, frângerea pâinii, avea loc în casele creştinilor, ei neavând locuri anume construite pentru a se aduna acolo. Apoi vedem că rugăciunea se făcea iniţial la templu, creştinii nerupându-se încă de obiceiurile iudaice. (Se vor rupe însă puţin mai târziu, după uciderea lui Ştefan, când foarte mulţi vor părăsi Ierusalimul, fugind de persecuţia evreilor. Iar după dărâmarea Templului, din anul 70, aşa cum însuşi Hristos profeţise, ruperea va deveni definitivă.) Nu în ultimul rând, creştinii trăiau în comuniune. Cu alte cuvinte fiecare se punea pe sine însuşi la dispoziţia adunării (prin donarea averii, prin puterea de muncă, prin slujire). Idealul utopic al comunismului, „de la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi” îl vedem împlinit aici atât de firesc, pin puterea Duhului Sfânt. Comunismul, ca şi orice altă ideologie a omului, eşuează tocmai din cauză că se bazează pe puterea omenească. Dar acolo unde creştini se bazează pe puterea Duhului Sfânt care locuieşte în ei, vor reuşi.

Oare noi am putea trăi la fel şi astăzi? Am fi dispuşi să renunţăm la planurile noastre pentru viaţă şi să ne punem la dispoziţia comunităţii, la dispoziţia lui Dumnezeu, cu tot ceea ce avem (adică cu tot ceea ce am primit de la El)? Tradiţia monahală ar fi o modalitate de trăire a acestei comuniuni. Dar pentru noi ceilalţi?

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
La manastirea Cernica La manastirea Cernica

Sunt lucruri pe care ți le dorești să se întâmple, sunt lucruri pe care reușești sa le planifici să se întămple și sunt lucruri care se întâmplă pur și simplu... Am plecat sâmbătă 09 aprilie 2016 spre Mănăstirea…

Comunitatea tinerilor ortodocși Sf. Ștefan - Cuibul cu barză Comunitatea tinerilor ortodocși Sf. Ștefan - Cuibul cu barză

Anul 2016 este Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și în acest spirit am demarat un proiect de constituire a unei comunități a tinerilor din parohia noastră. Bunul – început l-am pus deja de anul…

Dictionar Ortodox