Intalniri cu tinerii

2015-02-18, Fapte 2:5-21

Astăzi am continuat cu studiul relatării pogorârii Duhului Sfânt din capitolul al doilea din Faptele Apostolilor. Ca şi naşterea Domnului Iisus Hristos, pogorârea Duhului Sfânt nu rămâne un lucru tainic, ştiut numai de ucenici, ci atrage atenţia întregului Ierusalim. Atragerea atenţiei evreilor asupra naşterii Mântuitorului a fost făcută prin intermediul magilor:

„Iar dacã S-a nãscut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iatã magii de la Rãsãrit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nãscut? Cãci am vãzut la Rãsãrit steaua Lui și am venit sã ne închinãm Lui. Și auzind, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreunã cu el.” (Matei 2:1-3)

La pogorârea Duhului Sfânt atenţia locuitorilor din Ierusalim este atrasă prin vuietul, ca de suflare de vânt, care trece prin Ierusalim şi umple casa în care se află ucenicii. Acest vuiet atrage mulţimile care apoi se vor tulbura, la fel ca şi la venirea magilor, auzindu-i pe apostoli/ucenici vorbind în limbile lor.

„Și iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, cãci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. ... Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul cãtre altul: Ce va sã fie aceasta?” (Fapte 2:6, 12)

Trebuie avut în vedere că Cincizecimea era sărbătoarea săptămânilor, a secerişului şi a strângerii celor dintâi roade (Deuteronom 16:9-12). Din această cauză în Ierusalim, erau foarte mulţi evrei, veniţi din întreg pământul lui Israel, dar şi din diaspora. Împreună cu ei erau şi prozeliţi, persoane care nu făceau parte din poporul lui Israel, dar creadeau în Dumnezeul cel Adevărat şi Îi slujeau după lege (unii dintre ei fiind chiar circumscrişi). Evreii din diaspora şi prozeliţii îi aud pe apostoli/ucenici vorbind nu în limba aramaică, ci chiar în limbile popoarelor în mijlocul cărora trăiau:

„Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în pãrțile Libiei cea de lângã Cirene, și romani în treacãt, iudei și prozeliți, cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” (Fapte 2: 9-11)

Duhul Sfânt este Acela care le dăduse apostolilor/ucenicilor darul de a vorbi în aceste limbi străine, pentru a atrage atenţia tuturor celor adunaţi în Ierusalim şi pentru a le putea vesti evanghelia, aşa cum va face Petru imediat după aceasta.

„Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început sã vorbeascã în alte limbi, precum le dãdea lor Duhul a grãi.” (Fapte 2:4)

Acelora dintre iudei, care nu vorbeau decât limba aramaică, li se pare că apostolii/ucenici ar fi beţi şi îi iau în râs. Sau poate nu era vorba numai despre faptul că nu înţelegeau ce spun, ci pur şi simplu din cauză că experienţa primirii Duhului Sfânt îi făcea pe apostoli/ucenici să se comporte ca şi nişte exaltaţi.

„Iar alții batjocorindu-i, ziceau cã sunt plini de must.” (Fapte 2:13)

În aceast moment, Petru, stând cu ceilalţi apostoli, ia cuvântul arătând că ceea ce se întâmplă este împlinirea unei profeţii pe care Dumnezeu a făcut-o prin proorocul Ioil, şi anume aceea de a trimite Duhul Său peste toţi robii Săi.

„Iar în zilele din urmã, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci și cei mai tineri ai voștri vor vedea vedenii și bãtrânii voștri vise vor visa.” (Fapte 2:17)

Este interesant de observat faptul că această profeţie descrie creştinii ca fiind comunitatea zilelor de pe urmă. Revelaţia s-a încheiat, Dumnezeu S-a făcut cunoscut oamenilor prin Domnul Iisus Hristos, Fiul Său. De acum aşteptăm cu toţii a doua Sa venire şi Judecata. Un alt lucru pe care îl implică această profeţie este deschiderea universală a evangheliei, deoarece profetul spune că oricine va chema numele Domnului va fi mântuit. Dumnezeu nu este doar Dumnezeul evreilor, ci a tuturor popoarelor.

Darul Duhului Sfânt pe care Dumnezeu ni L-a făcut nouă, creştinilor, este un dar minunat. Dumnezeu locuieşte în noi cu adevărat, iar trupul nostru devine astfel un templu. Oare noi trăim cu această conştiinţă, a prezenţei reale în noi a Duhului Sfânt? Îl căutăm şi vorbim cu El în rugăciune pentru a ne ajuta să umblăm în poruncile lui Hristos?

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
La manastirea Cernica La manastirea Cernica

Sunt lucruri pe care ți le dorești să se întâmple, sunt lucruri pe care reușești sa le planifici să se întămple și sunt lucruri care se întâmplă pur și simplu... Am plecat sâmbătă 09 aprilie 2016 spre Mănăstirea…

Comunitatea tinerilor ortodocși Sf. Ștefan - Cuibul cu barză Comunitatea tinerilor ortodocși Sf. Ștefan - Cuibul cu barză

Anul 2016 este Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și în acest spirit am demarat un proiect de constituire a unei comunități a tinerilor din parohia noastră. Bunul – început l-am pus deja de anul…

Dictionar Ortodox