Intalniri cu tinerii

2015-01-21, Fapte 1:1-8

Începând de astazi s-a reluat ciclul lecturilor biblice demarat în toamna anului trecut. Părintele Daniel Benga ne-a propus ca în acest an să citim şi să studiem cartea „Faptele Apostolilor”. Aceasta este cea mai importantă mărturie despre felul în care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, a creat şi a organizat Biserica-Adunare imediat după înălţarea la cer a Domnului Iisus Hristos. Scopul pe care ni l-am propus este acela de a vedea felul în care creştini primelor veacuri au înţeles să trăiască conform învăţăturii Mântuitorului, astfel încăt să ştim ce avem de corectat şi de urmărit în viaţa propriei noastre comunităţi creştine. Mai este şi un alt motiv pentru care a fost aleasă această carte, şi anume faptul că în 2015 se împliesc 1600 de ani de la descoperirea moaştelor Sfântului Întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Biserica noastră îl are ca şi ocrotitor pe acest sfânt, şi prin urmare am considerat ca o cinstire a sa, faptul de a citi cartea Bibliei care îi prezintă viaţa şi martiriul pentru Domnul Iisus Hristos.

Astăzi am citit şi discutat versetele 1-8 din primul capitol al acestei cărţi. Autorul este evaghelistul Luca. La fel ca şi evaghelia care îi poartă numele, cartea numită „Faptele apostolilor” îi este adresată unui anume Teofil, interesat de învăţătura şi de viaţa Domnului Iisus Hristos. Am observat deci că scripturile Noului Testament s-au născut din necesitatea practică a bisericii-adunare de a cunoaşte de la apostoli „toate cele ce a început Iisus a face și a învãța” (Fapte 1:1), dacă ne referim la evanghelii, şi de a fi îndrumaţi în credinţă, dacă ne referim la epistole. Evident că apostolii făceau propovăduirea oral, iar scrierile au răspuns doar unor necesităţi foarte concrete, care nu puteu fi rezolvate altfel, fără a avea intenţia de a scrie ca şi scop în sine. Totuşi ne bucurăm că Dumnezeu a avut grijă ca unele dintre aceste scrieri să se păstreze până în zilele noastre, pentru a ne bucura şi noi de ele.

Evanghelistul Luca continuă relatarea din evanghlia Sa, referindu-se din nou la învierea Domnului Iisus Hristos şi la faptul că, în perioada de până la înălţarea Sa la cer, El S-a arătat apostolilor Săi şi a vorbit cu ei cele despre Împărăţia lui Dumnezeu. Învierea Mântuitorului este centrală în învăţătura creştină, deoarece ea demonstrează că Iisus este cu adevărat Hristosul, Mesia, Fiul lui Dumnezeu şi că jertfa Sa pe cruce a fost bineprimită de Dumnezeu. Să ne amintim că apostolul Pavel le scrie corintenilor:

Și dacã Hristos n-a înviat, zadarnicã este atunci propovãduirea noastrã, zadarnicã este și credința voastrã ... sunteți încã în pãcatele voastre.” (1 Corinteni 15:14, 17)

Luca nu insistă asupra lucrurilor despre care Domnul a vorbit cu apostolii, ci relatează numai două aspecte. Primul este faptul că Domnul Iisus Hristos le aduce aminte de făgăduiţa Sa, cum că le va trimite un alt Mângâietor, şi anume Duhul Adevărului, Duhul Sfânt (Ioan 14:6). Acesta va fi primit prin botez:

Cã Ioan a botezat cu apã, iar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt, nu mult dupã aceste zile. (Fapte 1:5)

Duhul Sfânt este sursa puterii de a trăi în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu, de a implementa voia lui Dumnezeu în viaţa noastră:

Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi” (Fapte 1:8).

Duhul Sfânt este cel care ne învaţă adevărul, ni-L descoperă adică pe Iisus Hristos şi învăţătura lui:

Iar când va veni Acela, Duhul Adevãrului, vã va cãlãuzi la tot adevãrul; cãci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi și cele viitoare vã va vesti.  Acela Mã va slãvi, pentru cã din al Meu va lua și vã va vesti.” (Ioan 16:13-14)

Al doilea aspect este faptul că apostolii dau din nou glas părerii cum că Mesia este cel care va restaura împărăţia poporului evreu. Şi Îl întreabă pe Domnul Iisus Hristos dacă, acum că a înviat, va face acest lucru. Ştim din evanghelii că evreii aşteptau un Mesia războinic, care în plan istoric să preia tronul regelui David, să refacă din punct de vedere teritorial regatul lui Israel şi să îşi conducă poporul în victoria aspura tuturor duşmanilor acestuia.

„Iar oamenii vãzând minunea pe care a fãcut-o, ziceau: Acesta este într-adevãr Proorocul, Care va sã vinã în lume. Cunoscând deci Iisus cã au sã vinã și sã-L ia cu sila, ca sã-L facã rege, S-a dus iarãși în munte, El singur.” (Ioan 6:14-15)

Domnul Iisus Hristos nu le răspunde la această întrebare. În schimb le aduce amintă că Dumnezeu este stăpân peste timp şi peste istorie, sugerându-le că nu se cade să se preocupe de astfel de probleme:

„El a zis cãtre ei: Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatãl le-a pus în stãpânirea Sa.” (Fapte 1:7)

Există multe întrebări legate de viitorul nostru ca şi persoane, ca şi popor sau chiar ca şi civilizaţie. Viitorul ne poate preocupa doar din curiozitate. Sau ne poate preocupa din cauza fricii, considerând că dacă vom ştii ceea ce se va petrece la un moment dat, vom putea să întruntăm cu curaj ziua de mine. Domnul Iisus îi invită pe ucenici, şi pe noi cei de azi, să avem încredere în Dumnezeu. Dacă El este  suveran peste istorie, şi ştiind că El are grijă de noi şi ne vrea binele, indiferent de ceea ce se va întâmpla, va fi spre binele nostru.

 „Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toatã Iudeea și în Samaria și pânã la marginea pãmântului.” (Fapte 1:8)

Pentru un evreu, restaurarea împărăţiei lui David era lucrul cel mai important care se putea întâmpla în viaţa sa. Poate şi noi avem acum lucruri importante la care ne gândim şi care ne preocupă, şi pentru care interogăm viitorul fără niciun răspuns. Domnul Iisus Hristos le dă însă apostolilor, şi nouă înşine, o altă prioritate. Care este lucrul care ar trebui să ne preocupe? Să fim martori ai Lui. Cum putem faceacest lucru? Numai prin puterea Duhului Sfânt. Căci și apostolilor li se cere să facă aceasta abia după ce vor fi botezați cu Duhul Sfânt. În ce constă această mărturie pentru Domnul Iisus Hristos? Pe de o parte constă în a vorbi oamenilor despre vestea cea buna a venirii Sale și a ceea ce a făcut pentru noi și a ceea ce ne-a învățat, iar pe de altă parte constă în a trăi noi înșine potrivit învățăturii Lui. Nimic din toate aceste nu se poate face decât prin puterea Duhului Sfânt care sălășluiește în noi de la botez.

Putem observa că Domnul nu le porunceşte propriu-zis apostolilor, ci doar le spune ceea ce vor face după primirea Duhului Sfânt. Acest lucru înseamnă că Duhul Sfânt este Cel care îi va îndruma spre a face aceasta. Aceste cuvinte sunt ultimele cuvinte pe care Iisus Hristos le spune apostolilor Săi înainte de a se înălţa la cer. Ca şi ultime cuvinte putem considera că au o importanţă aparte. Să ne întrebăm deci dacă ne trăim viaţa având în vedere aceste cuvinte. Suntem într-adevăr martori ai Domnului cu cuvântul şi cu fapta?

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
La manastirea Cernica La manastirea Cernica

Sunt lucruri pe care ți le dorești să se întâmple, sunt lucruri pe care reușești sa le planifici să se întămple și sunt lucruri care se întâmplă pur și simplu... Am plecat sâmbătă 09 aprilie 2016 spre Mănăstirea…

Comunitatea tinerilor ortodocși Sf. Ștefan - Cuibul cu barză Comunitatea tinerilor ortodocși Sf. Ștefan - Cuibul cu barză

Anul 2016 este Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și în acest spirit am demarat un proiect de constituire a unei comunități a tinerilor din parohia noastră. Bunul – început l-am pus deja de anul…

Dictionar Ortodox