Acasă
Pe strada Ştirbei Vodă, Nr. 99 bis, modernizată în anii 80 ai veacului trecut, se află Biserica cunoscută sub numele de Sfântul Ştefan ”Cuibu’ cu Barză”. Translată de la locul ei, biserica nu mai poate fi observată astăzi nici de pe bulevardul Știrbei Vodă, nici de pe strada Berzei, blocurile din jurul ei reuşind să o ascundă în totalitate.
 |
Textul Pisaniei aflat deasupra uşii de la intrarea în pronaos din anul 1898 ne dezleagă misterul numelui acestui sfânt locaş: în vechime berzele şi-au făcut cuibul pe acoperişul de şindrilă al acestei biserici, de aceea localnicii au numit-o "Cuibul cu Barza".
Începuturile acestui sfânt locaş se pierd în istorie și sunt marcate de unele date greu de armonizat. Primele ştiri cu privire la existenţa unei biserici pe locul celei actuale le avem abia în secolul al XVIII-lea, când aflăm că pe latura de sud a Podului de Pământ (ulterior strada Ştirbei Vodă), aproape de intersecţia cu strada Berzei, exista o mică biserică, care se ruinase înainte de anul 1760.
Un document inedit din anul 1766 vorbeşte despre purtarea de grijă a jupânesei Anastasia Cantacuzino, soția lui Șerban Cantacuzino (nu domnitorul din anii 1678-1688) față de Biserica ce o avea în mahalaua "Podul de Pământ".
În locul acestei biserici a fost construită o nouă biserică mai mare de către "piosul creştin Clucerul Dona şi soţia sa Zamfira, cam pe la anul 1760", având hramul Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Despre aceștia nu se cunosc amânunte până în ziua de azi și este posibil ca Biserica să fi fost construită mai târziu de anul 1760. După moartea ctitorilor s-a aşezat în anul 1830 o lespede deasupra mormântului lor, aflat în naosul sfintei biserici, pe care este consemnat acest lucru.
„Sub această piatră odihnesc oasele robului lui Dumnezeu Dona Clucerul şi ale soţiei sale Zafira, ctitorii bisericii, 1830“ (Vezi foto).
 |
Biserica a fost reparată succesiv în anii 1853, 1877 (s-a reparat şi construit din nou turla cea mare) şi 1898, când biserica s-a reparat în mod radical cu concursul arhitectului T. Dobrescu. Acum a fost pictată de către preotul-zugrav Vasile Damian în stil neobizantin, s-au desfiinţat stâlpii care despărţeau naosul de pronaos, pridvorul a fost închis şi s-a adăugat un alt pridvor cu trei arcade acoladă. Datorită acestei restaurări substanțiale Biserica Cuibul cu Barză a căpătat un nou renume, iar imediat cu cinci ani înaintea jubileului de 200 de ani, adică în 1955, clădirea bisericii a fost declarată „monument de cultură în categoria monumentelor de arhitectură“, fiind mai apoi cuprinsă în lista monumentelor istorice.
Pisania actualului lăcaş dă mai multe informaţii cu privire la istoria bisericii:
„CU VOINŢA TATĂLUI, CU AJUTORUL FIULUI, ŞI CU PUTEREA DUHULUI SFÂNT, REPARATU-S’A ACEASTĂ BISERICĂ ÎN MOD RADICAL PRENOINDU-I-SE TENCUELELE ŞI PICTURA PE DINĂUNTRU ŞI PE DINAFARĂ, ÎN ANUL MÂNTUIRII 1898, FIIND REGE AL ROMÂNIEI M.S. CAROL I ŞI SOŢIA SA REGINA ELISABETA ŞI MITROPOLIT PRIMAT I.P.S.S. IOSIF GHEORGHIAN. ACEASTĂ BISERICĂ CU HRAMUL SFÂNTUL ARHIDIACONUL ŞTEFAN, NUMITĂ ŞI ,,CUIBU CU BARZĂ” A FOST CONSTRUITĂ DIN TEMELIE ÎN LOCUL ALTEI MICI BISERICI CARE CĂZUSE ÎN RUINĂ DE CĂTRE PIOSUL CREŞTIN CLUCERUL DONA CU SOŢIA SA ZAMFIRA, CAM PE LA ANUL 1760 APOI, LA 1853 A FOST REPARATĂ ŞI ÎNVELITĂ CU AJUTORUL ŞI PURTAREA DE GRIJĂ A D-LUI ALEXANDRU STANCU EPITROPUL BISERICI. LA 1877 S’A REPARAT, ZUGRĂVIT ŞI CONSTRUIT DIN NOU TURLA CEA MARE DE EPITROPII D-NII DOBRE NICOLAU, PREOTUL VASILE STOENESCU ŞI CĂPITAN N. CELĂREANU, IAR ACUM S’A REPARAT, MODIFICAT ŞI ÎNFRUMUSEŢAT DUPĂ CUM SE VEDE PRIN INIŢIATIVA ŞI OSTENELELE, PAROHULUI ACESTEI BISERICI PREOTU C. IONESCU ICONOMU FIIND EPITROPI D-NII SENAT RĂDULESCU ŞI TEODOR MOSCU, CU TOT CONCURSUL D-LUI ARHITECT T. DOBRESCU, CTITORUL BISERICI. ACEASTĂ REPARAŢIE S’A FĂCUT CU AJUTORUL ONOR PRIMĂRII A CAPITALEI, PRECUM ŞI A TUTUROR ENORIAŞILOR BISERICEI ŞI A ALTOR PIOŞI CREŞTINI. LUCRĂRILE AU FOST ECSECUTATE DE D-L DAVID PIETRO DIN ITALIA, IAR PICTURA DE PREOTUL VASILE DAMIAN ÎN ANUL 1898“.
 |
După stricăciunile produse de cutremurul din anul 1977 locaşul bisericii a fost consolidat începând din anul 1984 prin grija preotului paroh Vasile Axinia şi cu concursul arhitectului Gheorghe Naumescu, făcându-se trei centuri de beton armat legate între ele cu stâlpişori, consolidându-se şi turla de pe pronaos. Pe faţada de apus s-a aplicat un medalion de mozaic executat de fraţii Profeta. Pictura a fost curăţată şi împrospătată de către d-na Virginia Videa.
După terminarea lucrărilor de restaurare în anul 1987 biserica a fost trecută în rândul bisericilor ce trebuiau demolate, pentru noua amenajare urbanistică a zonei Ştirbei Vodă. În cele din urmă s-a găsit o cale de salvare a monumentului, executându-se translarea ei cu 16 metri spre sud, la data de 22 februarie 1988. Biserica Sfântul Ştefan - "Cuibul cu Barză" încheie astfel seria de monumente translate în Bucureşti de către echipa de specialişti condusă de domnul ing. Eugen Iordăchescu. Biserica a fost repusă în funcţiune şi resfinţită la data de 21 noiembrie 1990.
 |
Biserica a fost împrejmuită cu gard de metal în anii ʼ90, prin grija preotului paroh Nicolae Stoleru, fiind înconjurată de o frumoasă grădină, o oază de verdeață în mijlocul orașului. În anul 2006 a fost restaurată integral în exterior prin grija preotului paroh Daniel Benga și a Consiliului Parohial, cu ajutorul domnului arhitect Bujor Barbu și cu sprijinul financiar al Primăriei Sectorului I. În prezent se desfășoară lucrările de restaurare a picturii murale și a iconostasului.
Aşa cum se prezintă astăzi, biserica are un plan treflat, cu o turlă mai mare peste naos şi un turn-clopotniţă zvelt peste pronaos, ambele pe plan şi cu bază octogonală. Pridvorul este mic, cu trei arcade inegale, în acoladă, închis cu ferestre metalice. Pentru lărgirea spaţiului interior, la sfârșitul veacului al XIX-lea a fost desfiinţat peretele cu arcade care despărţea naosul de pronaos.
 |
Bibliografie : Pisania bisericii; Lucia Stoica, "Atlas-Ghid, Istoria şi Arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti", 1999.